"DUPĂ DEALURI "

Să nu vă închipuiţi, dragii moşului, că în excelentul film al dlui. Mungiu ar fi vorba doar de troglodiţii dintr-un fund de ţară, nu, pentru că " lipsa raţiunii ", ( cum a constatat cineva " de multişor poveste ", " naşte monştrii "  ) şi cruzimea sunt prezente peste tot, le găsiţi pe stradă, în politică, la televizor, la biserică ( nu doar la cea de " dupa dealuri" ) la colegii de servici, ba chiar,  " Doamne fereste ", în propria ograda…

" Povestea " filmului e simplă : o tânară crescută într-un orfelinat, care începuse să-şi facă un drum în societate, se întoarce să o ia cu ea pe prietena ei de-o viaţă. Aceasta era maică într-o mânăstire, bizară societate patriarhală, în care un staret îsi conduce   " oiţele " pe ceea ce crede el, cu întelegerea lui de semi-doct, că ar fi " calea Domnului "! Aceştia se opun  planurilor celor două, iar " straina " e chinuită ( exorcizata ) până la moarte, cu cele mai bune intenţii ( că şi " iadul e pavat cu intenţii bune " cum scrie undeva ) de a i se " scoate diavolul din trup ", care, vorba stareţului, vorbeşte prin gura ei, atunci când ea îsi permite sa conteste regulile sacrei instituţii !

Stareţul, ca şi maicile, sunt persoane, care au eşuat în viaţa civilă şi care s-au refugiat într-o lume paralelă ruptă de realitate ! Stareţul e un cinic, care abuzează ( juisează ) de puterea de care dispune ( relaţiile lui, cu duzina de maici pe care le  " conduce ", sunt ambigue ), iar la maici sare în ochi ignoranţa, limitarea intelectuală şi spiritul gregar, care le permite sa comita orori cu " conştiinţă " ( dar câti " pământeni " ( Marin Preda ) dispun realmente de conştiinţă, instanţa ( Freud ), care-ţi spune " ce se cade " şi ce nu ? ) curată…

Extrem de relevant pt. mine este limbajul găunos/ideologic al personajelor filmului, care reusesesc să nu spuna nimic, folosind exclusiv " locuri comune ".Noţiunea cheie e cea de " păcat ", noţiune absurdă, imposibil de explicat, în afara sensului pe care, instituţia care a creat-o, i-o dă şi anume, nerespectarea regulilor stabilte chiar de ea, instituţia în chestiune, cu scopul de a ne controla ( şi mai ales pedepsi ) toată viaţa şi dupa aceea, şi anume până la judecata de apoi.

Eu însumi sunt tinta atacurilor " la persoană " a unui asemenea " dreptcredincios ", individ, căruia nu i-a reuşit nimic în viaţă   ( mai ales faptul că nimeni nu l-a iubit ! ), incult, resentimentar şi vindicativ ( cum adică sa reusesc eu, pe când el, " român verde " ( Caragiale ) eşuează ( unde-i atunci dreptatea divină ? ),  caricatură de om ( ? ) fizică, intelectuală şi morală, care vrea sa ma " crucifice " pt. " păcatele " mele şi care vrea să-mi interzică, şi asta, nu numai, din motive " etnice " ( din acest motiv n-am cum să fiu " competent " în ceea ce fac, în acceptia trogloditului ) activitatea, adică să le ajut oamenilor aflaţi " la nevoie ".

Daca aţi face efortul de a extrapola, aţi vedea cât de tare se aseamana societate în care trăim cu cea din film ! Ce-a fost 16-22  ( vă mai amintiţi : " 16-22, cine-a tras în noi " ? ) decât o exorcizare ? Sau ceea ce comite " monstruoasa coaliţie " dintre ex-comunisti şi pretinşii " liberali ", actualmente la putere ?

Folosesc prilejul, pe care acest film important mi-l oferă ( dle. Mungiu mulţumesc ! ), ca să vă pun în gardă ! Fiti vigilenţi pt. că obscurantismul şi necinstea sunt peste tot, păstraţi-vă conştiinţa trează în fiecare clipă, fiţi atenţi să acţionaţi just/moral ( e imoral să faci rău cu intenţie, adică egoist, fără a ţine realmente seama de ceilalţi ! ), ca să puteţi fi în pace cu voi înşişi !

Am zis,

Siegfried Schnapp, om liber