MORAL, MORALA, MORALIST...

O pacienta deosebit de capabila, dar care si-a ratat, deocamdata sper, complet viata ( profesional, relational, social, personal ) din cauza educatiei ( educatie = pregatirea copilului pt. viata ), inclusiv a unei " false morale ", m-a rugat sa scriu despre MORALA, pentru ca, crede ea, notiunea ar fi prost înteleasa, ceea ce am constatat-o si eu în lunga mea confruntare cu oamenii si relatiile dintre ei.
De morala s-a ocupat, de-a lungul timpului, filozofia si, mai nou, psihologia/psihoterapia ( inclusiv subsemnatul ), dar din pacate, ceea ce se întelege mai ales din morala la noi e legat de biserica ! Întelegeti-ma bine…e vorba de practica bisericeasca si nu de religie…Nici n-ar putea fi altfel, pt. ca morala e o treaba personala, fiind dictata si administrata de CONSTIINTA ( sau supra-eu la Freud ), instanta care, din pacate, lipseste multora, iar religia are un caracter public/de societate, avand misiunea de a-i apropia/lega ( asa as traduce religere ) pe oameni între ei ( vezi în aceasta privinta Louis Dicaire )
Biserica si-a însusit pe nedrept morala în intentia de a domina, ceea ce o intereseaza fiind puterea, pentru ca, daca ea defineste ce-i moral si ce-i imoral, atunci ea regleaza viata individului, relatiile dintre ei si întreaga viata sociala ! N-ati bagat de seama de seama ca biserica pretinde sa aiba o functie determinanta în cele 3 momente esentiale din viata si anume nasterea, casatoria si moartea, ceea ce-i confera o enorma putere asupra vietii oamenilor ( si în subsidiar si alte beneficii )?! Asa a fost nascocita oribila notiune de pacat…ce-i aia pacat ( e un pacat/suntem pacatosi, sa avem o relatie extraconjugala, cand relatia matrimoniala nu e altceva decît un chin nesfarsit ? Nu sunt, ca si papa, pentru divort, dar nici nu-mi permit sa interzic în cazul, mentionat mai înainte, deci atunci cand nu se poate altfel sau, cum spune neamtul, mai bine sfarsit chinuit decît chin fara sfarsit ! Spatiul vital al copilului e determinat de calitatea relatiei dintre parinti…nu exista nimic mai rau decat a-l obliga pe copil sa creasca într-o relatie patologica…cum va evolua acest copil ( educatie însemnand ceea ce copilul traieste ) si ce fel de relatii va avea el ca adult ? În acest caz eu sunt, spre deosebire de papa, pentru divort, mai ales ca divortul îi priveste pe soti, nu pe parinti !
Exemplele moral/ imoral pot fi multiplicate la nesfîrsit, ceea ce n-ar adauga mare lucru la clarificarea notiunii.
Esential mi se pare, ca nici o institutie ( ganditi-va la scabroasa notiune de " morala proletara "…) n-are dreptul MORAL sa decida, ceea ce e moral ! Acest drept îl are doar individul, deci fiecare dintre noi…dificultatea venind doar din faptul, ca, instanta necesara pentru a decide ce e moral fiind constiinta, adica, de ex., capacitatea de a deosebi binele de rau, sau sa stii " ce se cade " ( adica bunul simt-forma superioara de inteligenta ), iar constiinta, dragii mosulului, se educa, sau nu se educa si, daca va uitati în jurul vostru, cati oameni traind constient vedeti la orizont ?
Definitia, cu care ma descurc eu binisor în viata, pentru ca, permiteti pacatosului, care sunt, sa va spuna ca sunt în pace cu constiinta mea e, ca singurul lucru imoral e sa faci cuiva rau cu intentie ! Dar pentru a constata asta e absolut necesar sa ne facem examenul constiintei !

Siegfried Schnapp, Psihoterapeut si, daca e necesar, MORALIST