Un "nevrotic" este, in acceptia mea (care e total diferita de definitia psihiatrica, care n-are valoare, pt. ca nu explica, nu clarifica nimic si nici nu ofera vreo "baza", pt. o interventie psihoterapeutica, deci pt. posibilitatea unei schimbari in sens pozitiv al sentimentului existential al persoanei), cineva care nu REUSESTE intr-un domeniu (de ex. profesional sau relational) sau mai multe din viata, in orice caz, nu asa cum si-o doreste si nici cum ar fi in stare tinand seama de "potentialul" lui!
" Nevroticul " e usor de recunoscut pt. ca el/ea isi/ne explica nereusita cu o voce plangareata si cu o privire de caine batut care cerseste mila, fie ca n-ar avea noroc, fie ca altii-altceva l-ar impiedica! In orice caz nu preia RESPONSABILITATEA pt. urmarile "actiunii" sale, cand ea are loc, pt. ca deseori " ghinionul" sau "neintelegerea" celorlalti constutuie pretext pt . a nu ACTIONA.
In lumina acestei afirmatii putem atunci spune ca exista o adevarata "nevroza nationala" in Romania. Milioane de perdanti, care isi traiesc viata automat, fara constiinta sau constienta, fara reflectie, analiza, care bat matanii prin biserici implorind o interventie supranaturala pentru a le aduce bani, faima si putere, care dau mereu vina pe dumnezeu, masoni, conspiratiile internationale, ghinion, dusmani din umbra, etc pentru esecurile si neimplinirea lor, toti acesti multi romani sint loviti de o epidemie de nevroza? Exista in acest caz vreo speranta de "vindecare" a unui popor nevrotic? ma gindesc acum la scrierile lui Lloyd de Mause care atrage atentia asupra faptului ca istoria copilariei la nivel national si mondial e de fapt cheia istoriei omenirii in general. Asta translatat la situatia romaneasca complica lucrurile, pentru ca din oameni nevrotici vor iesi si creste copii nevrotici, nu? Sumbra perspectiva pe meleagurile mioritice.
RăspundețiȘtergere