NU

Eugen Ionescu publica în 1934 volumul de critica literara "NU", în care e vorba de negativismul din domeniul lui, literatura si, eu vreau sa va întretin astazi despre negativismul atotprezent în societatea româneasca actuala. Marele dramaturg se refera la situatia din " vremurile bune " ( deci înainte de declansarea ( 1938 ) catastrofei ( totalitare ), care continua si astazi ) si pe care el însusi o denumeste în 1986 " epoca ce pare în clipa de fata nespus de libera si pe care locuitorii României de azi o contempla cu cea mai adânca nostalgie ". Si totusi, aceasta atitudine, l-a determinat si pe el ( alaturi de alti scriitori de valoare precum Fundoianu, Tzara sau Voronca de ex. ) sa emigreze, ceea ce i-a permis sa faca cariera pe care i-o cunoastem. Mai târziu au emigrat si scriitori legionari ( când te prostituezi cu extremele, legionari sau comunisti, nimic din ceea ce faci nu mai are valoare ! ), dar din alte motive…

La noi a disparut din vocabular cuvântul DA , toata lumea explica de ce NU, de ce ceva e rau, de ce sunt împotriva, de ce nu trebuie facut asa, de ce nu sunt de aceeasi parere… dar nu, pentru ca ar avea cumva vreo parere pozitiva ( ce ar putea fi facut DA ! ), de asta nimeni nu mai e în stare, ci pentru ca ei sunt ( pentru ) contra !

În parlament si mai ales la televizor, asa-zisii politicienii ( dar si toti ceilalti, ca de ex. " nasii " sindicali, care vorbesc doar de drepturi si niciodata de datorii ! ) îi combat ( nu mai e niciunde vorba de critica, pentru ca a critica ( constructiv ) înseamna sa arati ce e gresit din punctul tau de vedere, cu intentia de a gasi un teren de întelegere, deci solutii… nu doar sa demolezi ! ) pe adversari, cu intentia de a-i distruge ( " lupta de clasa " predata la învatamîntul politic ", continua într-o veselie ( si nici nu poate sa fie altfel câta vreme " nasul " sistemului actual e înca " presedinte de onoare "… halal onoare ! ) si tine loc de " dialog " ).

În întreprinderi, institutii, firme subalternii sunt de parere, în sinea lor, ca indicatiile sefilor sunt gresite si le executa à contre coeur cu ce rezultate … sefii considera ca subalternii habar n-au si nu tin seama, daca le asculta ( daca nu se uita la tine înseamna ca nu te asculta ! ), de parerile acestora, când acestia îndraznesc sa le exprime. Rezultatul îl regasiti în productivitatea nationala !

În discutiile private lucrurile se petrec, deseori, asisderea … nimeni nu e de acord cu nimeni, toata lumea crede ca ceilalti n-au dreptate … desi nimeni nu formuleaza o idee/parere/propunere etc. constructiva, pt. ca, pentru asta trebuie sa faci un " efort " de întelegere/analiza/reflectie/basca sinteza si asta reprezinta prea mare bataie de cap.
Sa va dau un exemplu, unde sunt, din pacate, implicat ! Texte de pe blogul meu " Psihoterapie " au fost preluate de un forum, cica de " discutii " … iar acolo oricine poate sa-si dea democratic cu parerea ! Si ce luari de pozitii ? Totalitatea celor ce intervin sunt cu siguranta corijenti la româna, nu sunt în stare sa citeasca un text, de multe ori ma combat pt. ceva, cand eu am afirmat contrariul … sa înteleaga mesajul e total exclus, iar cat despre ( meta- ) pasul urmator ( concluzii, sinteza etc. ) nici nu poate fi vorba ! Ce ma înspaimanta e faptul, ca dupa calitatea limbajului, deduc ca acesti ignoranti, care evident n-au citit în viata lor o carte, sunt tineri … asa ca sperante pt. un viitor luminos…canci ! Precum toti ceilalti ( politicieni, ziaristi în slujba mogulilor, sefi incompetenti si alte tate ) acesti tineri sunt total lipsiti de bun simt … cum de-ti dai cu parerea despre ceva despre care habar n-ai ?

Iar la sfârsit despre domeniul meu psihoterapia ! Cei ce vin în psihoterapie stiu exact, ca vinovati de nenorocirea lor sunt … ceilalti ( parinti, parteneri, sefi etc. ) ! E adevarat ca nu suntem responsabili pt. ceea ce ni se impune, cand nu ne putem apara ( educatie, situatia din firma, legi etc. ), dar nu când am fi în stare … de ex. între soti, pt. ca, în momentul în care acceptam un tratament nedorit, atunci devenim responsabili pt. ceea ce ni se întâmpla. Nu mi-a facut, ci am acceptat sa mi se faca ! Deci solutie e extrem de simpla : daca preluam partea noastra de responsabilitate, atunci devenim stapâni pe viata noastra si putem sa-i amelioram calitatea !

Dar aici rezida si dificultatea … pentru ca suntem acea tara minunata, unde exista nenumarati vinovati si nici un responsabil asumat !

" Din aceasta dilema nu puteti iesi " !