La sfarsitul unui an, unei perioade, un om dotat cu CONSTIINTA (rara avis pe meleagurile noastre) îsi face BILANTUL realizarilor, pt. a se decide ce anume, concret, vrea sa obtina pe cele 4 domenii, din care ne poate fi/ne este compusa existenta (profesional, emotional, social, personal adica, cum se spune astazi, hobby-uri), ceea ce as numi PERSPECTIVE, care trebuie obligatoriu sa fie realiste!
Una dintre caracteristicile nevrozei este dezorientarea, confuzia, neclaritatea, sa stii, cel mult ce nu vrei (nevroticul explica permanent de ce ceva NU e posibil, aceasta atitudine negativista, defetista)…de aceea e absolut necesar, daca vrem sa dam vietii noastre SENS, sa stim exact ce vrem, fiind constienti de posibilitatiile noastre!
Ma gandesc acuma în mod special la cineva anume (je te regarde droit dans les yeux !), pe care natura a binecuvantat-o cu har, cu un talent deosebit, ceea ce noua oamenilor de rand nu ne e dat (nu-mi faceti mie reprosuri pt. ca nu depinde de mine…îndreptati-va privirea în alta parte!), de aceea noi trebuie sa ne straduim permanent sa facem un maximum cu ceea ce avem, si mai ales dobîndim cu multa truda si care persoana are îndoieli…de aceea mi-as dori sa faca serios aceasta reflectie BILANT/PERSPECTIVE, pt. a-si constientiza posibilitatile, ca sa nu-si iroseasca talentul!?
Tehnica e deosebit de simpla…în momentul în care stim ce vrem ne decidem pt. un obiect concret, care poate sa simbolizeze optim proiectele noastre pt. 2011 si ne facem noi noua cadou (nu conteaza cat costa, daca n-avem bani îl bricolam singuri…daca avem cu atat mai bine, de altfel cred ca trebuie sa ne straduim sa ne cîstigam decent viata, saracia fiind umilitoare, cei care-si mai amintesc de oroarea comunismului înteleg, ce vreau sa spun !). Pt. mine acesta este cadoul cel mai rational…facem cadouri cui trebuie si(cateodata) cui nu trebuie…si celei mai importante persoane din viata noastra,singura pt. care suntem total responsabili, adica noua însine (copiii, cata vreme depind de noi, sunt parte din noi!) nu-i oferim nimic!?
LA MULTI ANI !
luni, 20 decembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
Sfaturi pentru pacienti(mei)
In psihoterapie te duci doar daca "suferi" si daca durerea, care a devenit insuportabila, desi ai încercat TOTUL ca s-o depasesti (asa povestesc pacientii… desi, de fapt, ei n-au încercat decît un singur lucru în multiple variante ). Mai sunt cei multi, care îi fac pe altii sa sufere ( deobicei pe cei "dragi" ), dar acestia nu vin în psihoterapie, decît rar si atunci doar obligati de "victime" ( cel mai des sotii…dar nu numai ! ).
Daca, calcandu-va pe inima, va decideti pentru psihoterapie, atunci reflectati serios, ce vreti sa obtineti pentru banii vostri castigati, de obicei, cu multa truda si comunicati terapeutului în prima sedinta ce anume asteptati de la el/ea ! Diviziunea muncii e clara : pacient CE, psihoterapeut CUM ! Daca cumva psihoterapeutul pretinde, ca stie el mai bine ( cea mai pernicioasa categorie de oameni sunt cei "care stiu mai bine" ! ) ce e potrivit pt. pacient, atunci luati-va imediat talpasita, pt. ca nimeni pe lumea asta ( nu stiu cum e pe lumea cealalta ! ) nu are cum sa stie ce e bine pentru altcineva ( inclusiv pentru proprii copii ), pentru ca BINELE nu poate fi definit decît individual, de fiecare pentru sine ( si nu exterior de catre "autoritati" ( fie ele parinti, institutii, sau chiar, pfui, ideologii ! ).
Deci pretindeti de la început un dignostic clar ( orice terapeut e si psihodiagnostician si trebuie sa fie capabil sa stabileasca diagnosticul în prima sedinta sau, în cazuri deosebit de complexe, în primele 2-3 ) si o indicatie ( ce trebuie intreprins ) asisderea. Un terapeut trebuie sa dispuna de o STRATEGIE clara ( pasul unu, doi, s.a.m.d. ) si nu sa aplice o " metoda ", asta daca nu doriti neaparat sa fiti folositi drept cobai si sa asteptati sa vedeti, ce rezultate are procedeul asupra voastra !? Mai ales ca la noi multi asa-zisi terapeuti îsi cunosc foarte aproximativ propria metoda si ca nu toate metodele sunt indicate oricarei situatii ! În general, eficace sunt psihoterapiile moderne ( dezvoltate dupa cel de al doilea razboi mondial ), terapiile arhaice, precum diferitele " analize " nebeneficiind de tehnici de vindecare, altele referndu-se doar la simptom ( comportament ) si nu la "cauza , care, atata vreme cît e virulenta, produce efecte !
În sensul lui Milton Erickson, referinta psihoterapeutica par excellence, o psihoterapie eficace ( adica care îsi îndeplineste "misiunea" ) este SCURTA ( de la cîteva sedinte pt. o "problema " circumscrisa, la cateva zeci pt. o problematica majora…pt. ca, daca dureaza sute de sedinte, atunci ea e benefica doar vraciului, care, în felul asta, îsi cîstiga usor viata ! ), "PE MASURA" ( adaptata nevoilor persoanei ) si SISTEMICA ( sa tina seama de sistemul personal ( bunici, parinti, partener/a, copii ), profesional si social al persoanei ! ).
Si, la sfarsit, va sfatuiesc sa fiti exigenti ! Fiecare sedinta trebuie sa va aduca un beneficiu, fie ameliorarea starii voastre, fie sa declanseze un "proces", care sa va permita sa evoluati spre "telul" exercitiului si anume sa va simtiti bine ( conform propriei definitii ! ) în propria piele si sa deveniti stapani pe propria viata !
Daca, calcandu-va pe inima, va decideti pentru psihoterapie, atunci reflectati serios, ce vreti sa obtineti pentru banii vostri castigati, de obicei, cu multa truda si comunicati terapeutului în prima sedinta ce anume asteptati de la el/ea ! Diviziunea muncii e clara : pacient CE, psihoterapeut CUM ! Daca cumva psihoterapeutul pretinde, ca stie el mai bine ( cea mai pernicioasa categorie de oameni sunt cei "care stiu mai bine" ! ) ce e potrivit pt. pacient, atunci luati-va imediat talpasita, pt. ca nimeni pe lumea asta ( nu stiu cum e pe lumea cealalta ! ) nu are cum sa stie ce e bine pentru altcineva ( inclusiv pentru proprii copii ), pentru ca BINELE nu poate fi definit decît individual, de fiecare pentru sine ( si nu exterior de catre "autoritati" ( fie ele parinti, institutii, sau chiar, pfui, ideologii ! ).
Deci pretindeti de la început un dignostic clar ( orice terapeut e si psihodiagnostician si trebuie sa fie capabil sa stabileasca diagnosticul în prima sedinta sau, în cazuri deosebit de complexe, în primele 2-3 ) si o indicatie ( ce trebuie intreprins ) asisderea. Un terapeut trebuie sa dispuna de o STRATEGIE clara ( pasul unu, doi, s.a.m.d. ) si nu sa aplice o " metoda ", asta daca nu doriti neaparat sa fiti folositi drept cobai si sa asteptati sa vedeti, ce rezultate are procedeul asupra voastra !? Mai ales ca la noi multi asa-zisi terapeuti îsi cunosc foarte aproximativ propria metoda si ca nu toate metodele sunt indicate oricarei situatii ! În general, eficace sunt psihoterapiile moderne ( dezvoltate dupa cel de al doilea razboi mondial ), terapiile arhaice, precum diferitele " analize " nebeneficiind de tehnici de vindecare, altele referndu-se doar la simptom ( comportament ) si nu la "cauza , care, atata vreme cît e virulenta, produce efecte !
În sensul lui Milton Erickson, referinta psihoterapeutica par excellence, o psihoterapie eficace ( adica care îsi îndeplineste "misiunea" ) este SCURTA ( de la cîteva sedinte pt. o "problema " circumscrisa, la cateva zeci pt. o problematica majora…pt. ca, daca dureaza sute de sedinte, atunci ea e benefica doar vraciului, care, în felul asta, îsi cîstiga usor viata ! ), "PE MASURA" ( adaptata nevoilor persoanei ) si SISTEMICA ( sa tina seama de sistemul personal ( bunici, parinti, partener/a, copii ), profesional si social al persoanei ! ).
Si, la sfarsit, va sfatuiesc sa fiti exigenti ! Fiecare sedinta trebuie sa va aduca un beneficiu, fie ameliorarea starii voastre, fie sa declanseze un "proces", care sa va permita sa evoluati spre "telul" exercitiului si anume sa va simtiti bine ( conform propriei definitii ! ) în propria piele si sa deveniti stapani pe propria viata !
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Starea natiunii
Din perspectiva psihologului, a specialistului în ” sisteme ” mari si mici ( societate, teritoriu, familie, persoana – fiecare suntem un sistem complex cu parinti si bunici în spate, parteneri alaturi si copii în fata ) sunt obligat sa constat ca situatia societatii românesti este astazi catastrofala !
Din 1938 pana astazi, diversii ” conducatori ” ( legionarii, ” maresalul “, comunistii, post-comunistii, care au creat sistemul actual ), au distrus iremediabil însasi fiinta morala si spirituala a natiunii ! Înversunarea lor s-a dirijat, în primul rînd, împotriva celor pe care-i invidiau si urau pentru creativitatea, succesul, luciditatea si cinstea lor si anume a ELITELOR de tot felul, deci a celor care trag societatea înainte.
Asasinatele în masa ( nu stiu daca exista o statistica cu numarul de oameni-sute de mii, mai mult ?-asasinati de cele doua totalitarisme, la care se adauga ” modesta ” contributie din 1989, care a permis lui Iliescu si coteriei sale sa preia puterea, pe care o detin înca de fapt ), teroarea individuala prelunginta, care însa a lovit milioane de oameni, discriminarile natînge ( “dusman de clasa “, rasiale etc. ), diferitele exoduri ( care continua, mai ales în ceea-i priveste pe cei competitivi ) au facut ca actualmente, societatea sa nu dispuna de acea ” masa critica ” de oameni de isprava necesara progresului, care înca în anii -60 mai exista ( gînditi-va, de ex., la calitatea teatrului sau a poeziei de atunci ). Lovitura de gratie am primit-o în perioada 1970-2000, cand s-a construit actualul ” sistem ” , în care doar ticalosii prospera. Din pacate sistemul e extrem de solid ( vedeti ce Constitutie ati votat, ce legi exista, care fac posibila ( In-) Justitia ( ? ), care ni se aplica, taxele care ni se impun, coruptia generalizata etc. ), ” batut în cuie “, asa ca nu vad cum s-ar putea schimba ceva în ( probabil îndelungata ) perioada urmatoare . Uitati-va la cei ” vizibili “, politicieni agramati si imorali, pseudo-afaceristi, care nu si-au dobîndit averile prin pricepere si munca, pseudo-intelectuali, care debiteaza discursuri debile ( cu un Plesu nu se face primavara ! ) si mai ales la masa imunda de lumpeni, care misuna peste tot.
Va întrebati ce se poate face în aceasta situatie apocaliptica, pe care o cunoasteti prea bine ? Nu exista decît solutia individuala, ca sa va puteti salva sufletul, demnitatea, integritatea, onoarea si sanatatea copiilor vostri ! În aceasta societate nu e loc pentru un om de bine, asa ca va trebui sa va aciuiati la marginea ei, sa va cresteti competenta profesionala, pt. a va putea asigura voua si copiilor vostri un trai decent si o instructie valabila, sa va cautati partenere/parteneri ( nu va va fi usor ! ), cu care sa puteti realmente comunica, sa va construiti o viata sociala cu cei cu care sunteti pe aceasi lungime de unda, sa încercati sa o obtineti bucurie prin practicarea unor activitati care vi se potrivesc si, mai ales, cultivati-va, pt. ca altfel riscati sa vi se chirceasca sufletul si spiritul ! Cum v-am mai spus… toate lucrurile importante se realizeaza ” în pofida ” !
Îmi pare rau ca va confrunt cu aceasta realitate sumbra, dar cred ca e de datoria mea de psihoterapeut sa va fac atenti, ca nu cumva ratiunea sa doarma ( cum spunea cineva mai demult ) si constiinta sa va fie treaza, pentru ca nu dispuneti de alt mijloc valabil de orientare în viata ! În ceea ce ma priveste va stau oricînd alaturi cu stiinta si experienta de care dispun !
Din 1938 pana astazi, diversii ” conducatori ” ( legionarii, ” maresalul “, comunistii, post-comunistii, care au creat sistemul actual ), au distrus iremediabil însasi fiinta morala si spirituala a natiunii ! Înversunarea lor s-a dirijat, în primul rînd, împotriva celor pe care-i invidiau si urau pentru creativitatea, succesul, luciditatea si cinstea lor si anume a ELITELOR de tot felul, deci a celor care trag societatea înainte.
Asasinatele în masa ( nu stiu daca exista o statistica cu numarul de oameni-sute de mii, mai mult ?-asasinati de cele doua totalitarisme, la care se adauga ” modesta ” contributie din 1989, care a permis lui Iliescu si coteriei sale sa preia puterea, pe care o detin înca de fapt ), teroarea individuala prelunginta, care însa a lovit milioane de oameni, discriminarile natînge ( “dusman de clasa “, rasiale etc. ), diferitele exoduri ( care continua, mai ales în ceea-i priveste pe cei competitivi ) au facut ca actualmente, societatea sa nu dispuna de acea ” masa critica ” de oameni de isprava necesara progresului, care înca în anii -60 mai exista ( gînditi-va, de ex., la calitatea teatrului sau a poeziei de atunci ). Lovitura de gratie am primit-o în perioada 1970-2000, cand s-a construit actualul ” sistem ” , în care doar ticalosii prospera. Din pacate sistemul e extrem de solid ( vedeti ce Constitutie ati votat, ce legi exista, care fac posibila ( In-) Justitia ( ? ), care ni se aplica, taxele care ni se impun, coruptia generalizata etc. ), ” batut în cuie “, asa ca nu vad cum s-ar putea schimba ceva în ( probabil îndelungata ) perioada urmatoare . Uitati-va la cei ” vizibili “, politicieni agramati si imorali, pseudo-afaceristi, care nu si-au dobîndit averile prin pricepere si munca, pseudo-intelectuali, care debiteaza discursuri debile ( cu un Plesu nu se face primavara ! ) si mai ales la masa imunda de lumpeni, care misuna peste tot.
Va întrebati ce se poate face în aceasta situatie apocaliptica, pe care o cunoasteti prea bine ? Nu exista decît solutia individuala, ca sa va puteti salva sufletul, demnitatea, integritatea, onoarea si sanatatea copiilor vostri ! În aceasta societate nu e loc pentru un om de bine, asa ca va trebui sa va aciuiati la marginea ei, sa va cresteti competenta profesionala, pt. a va putea asigura voua si copiilor vostri un trai decent si o instructie valabila, sa va cautati partenere/parteneri ( nu va va fi usor ! ), cu care sa puteti realmente comunica, sa va construiti o viata sociala cu cei cu care sunteti pe aceasi lungime de unda, sa încercati sa o obtineti bucurie prin practicarea unor activitati care vi se potrivesc si, mai ales, cultivati-va, pt. ca altfel riscati sa vi se chirceasca sufletul si spiritul ! Cum v-am mai spus… toate lucrurile importante se realizeaza ” în pofida ” !
Îmi pare rau ca va confrunt cu aceasta realitate sumbra, dar cred ca e de datoria mea de psihoterapeut sa va fac atenti, ca nu cumva ratiunea sa doarma ( cum spunea cineva mai demult ) si constiinta sa va fie treaza, pentru ca nu dispuneti de alt mijloc valabil de orientare în viata ! În ceea ce ma priveste va stau oricînd alaturi cu stiinta si experienta de care dispun !
luni, 16 august 2010
COPIII
Sunt, dupa mine, lucrul cel mai important in viata unui parinte. In momentul in care punem un copil pe lume (ca de consultat nu l-am consultat, nu-i asa?) preluam o imensa RESPONSABILITATE! Si anume sa-l crestem si sa-l educam in asa fel, incat, atunci cand va fi "mare" si se va desparti (inevitabil) de noi parintii, sa fie in stare sa-si construiasca viata corect (sa-si castige decent existenta, sa aiba o familie si sa-si educe corect proprii copii!). Poate ca va intrebati de ce am nevoie sa scriu asemenea banalitati? Dar, v-ati intrebat vreodata cati la suta dintre copii beneficiaza de conditiile "banale" de dezvoltare mentionate? Ca, initial, psiholog de copii (terapeut am devenit mai tarziu) dispun de o statistica, pe care nu v-o dezvalui, ca sa nu va inspaimint. Cati copii sunt pusi pe lume nereflectat, pentru ca, de ex., o femeie singura isi doreste neaparat un copil (deci si-l "face" egoist pentru ea, precum o papusa vie, privandu-l de tatal, de care copilul are nevoie) sau (oribil !) copii facuti ca ca salveze casnicia, ceea ce ei nu pot, casnicia oricum se degradeaza, iar copii respectivi cresc in acest "infern" s.a.m.d.
Copii au nevoie de ambii parinti, pentru ca fiecare dintre ei are de preluat functii si de jucat roluri specifice (cea mai buna mama din lume, de ex., nu poate servi de model "masculin" fiului ei si invers). Sau: educarea increderii in sine e o functie paterna, iar comunicarea una materna s.a.m.d. Esentiala pentru crearea unui cadru adecvat de viata pentru copii e calitatea relatiei dintre parinti, o axa parentala solida ii ofera copilului un cadru ("spatiu vital") optim de dezvoltare. Determinanta e si felul in care parintii isi privesc copilul (mai e numita si dragoste). Fiecare copil, fiecare om de fapt, e UNIC. Copilul nu e un mic adult, ci cineva in devenire, care va trece prin diferite faze (copilarie, pubertate, adolescenta etc., asta foarte simplificat) pana sa devina adult si intrebarea e, in ce conditii o va face, deci ce fel de adult va deveni? Sa-ti iubesti copilul(sa iubesti in general) inseamna sa faci efortul, ceea ce e teribil de greu, mai ales in timp (constanta), de a-l intelege in realitatea lui unica! In acceptia mea si conform sistemului meu de valori dragoste = intelegere/acceptare.
O sa ma intrebati, poate, ce faceti, daca n-ati tinut intocmai seama de toate acestea si sunteti confruntati cu un copil sau adolescent, care va pune "probleme"(face pipi in pat, invata prost si chiuleste, minte, sterpeleste din portofel, sau a devenit dependent de droguri…dar in acest ultim caz e lata…o sa va spun mai incolo de ce)?
Nu e (mai) niciodata prea tarziu, ca sa va faceti un proces de constiinta, sa va observati atent odrasla, pentru a incerca s-o intelegeti realmente(ceea ce nu inseamna ca ii veti permite orice, dar veti avea posibilitatea s-o tratati corect, pretinzandu-i sa-si faca datoria, dar si acordandu-i drepturile castigate in acest fel, punandu-i limitele conform virstei etc.), sa va intrebati ce calitate are relatia parentala, adica cadrul de viata al copilului s.a.m.d.!? Din pacate, unii parinti transfera pe copii propriile lor convingeri, preluate de la proprii lor parinti (suntem in plin arhaism!), fara a tine deloc seama de specificitatea copilului lor (declara tembel ca "stie ei mai bine", doar isi "cunoaste” ei odrasla…aiurea, nu exista cunoastere fara efort intens si de durata). Daca copilul a devenit dependent de droguri, atunci inseamna ca ati esuat ca educator, pentru ca aveti un descendent lipsit de strucura interioara, in primul rand lipsit de simtul datoriei si de responsabilitate, dar si incapabil de respect fata de ceilalti (pe voi oricum va dispretuieste…bagati de seama cum va trateaza, nu ce spune - asta oricum nu valoreaza nici cat o ceapa degerata - ci ce face!). Sa se repare acest prapad e, daca nu imposibil, oricum dificil (uitati-va la procentul de reusita al institutiilor de "specialitate"!). Dificultatea principala e data, ca si in cazul alcoolicilor, de lipsa de motivatie…de ce ar face-o…lor le e comod, nu se spetesc muncind, dragutii de parinti si societatea e permisiva…trai neneaca…!
N-ar fi corect sa termin in aceasta nota pesimista, dependentii constituind o minoritate…pentru ca de regula (e convingerea mea dobandita in mult peste 30 de ani de cariera), nu exista problema psihica fara rezolvare! Iar daca nu va descurcati singuri, ceea ce e foarte rar, nu-i asa, atunci puteti sa va sfatuiti cu mine, sau cu un alt/a specialist/a, care iubeste/intelege, la fel de bine ca mine copiii.
Copii au nevoie de ambii parinti, pentru ca fiecare dintre ei are de preluat functii si de jucat roluri specifice (cea mai buna mama din lume, de ex., nu poate servi de model "masculin" fiului ei si invers). Sau: educarea increderii in sine e o functie paterna, iar comunicarea una materna s.a.m.d. Esentiala pentru crearea unui cadru adecvat de viata pentru copii e calitatea relatiei dintre parinti, o axa parentala solida ii ofera copilului un cadru ("spatiu vital") optim de dezvoltare. Determinanta e si felul in care parintii isi privesc copilul (mai e numita si dragoste). Fiecare copil, fiecare om de fapt, e UNIC. Copilul nu e un mic adult, ci cineva in devenire, care va trece prin diferite faze (copilarie, pubertate, adolescenta etc., asta foarte simplificat) pana sa devina adult si intrebarea e, in ce conditii o va face, deci ce fel de adult va deveni? Sa-ti iubesti copilul(sa iubesti in general) inseamna sa faci efortul, ceea ce e teribil de greu, mai ales in timp (constanta), de a-l intelege in realitatea lui unica! In acceptia mea si conform sistemului meu de valori dragoste = intelegere/acceptare.
O sa ma intrebati, poate, ce faceti, daca n-ati tinut intocmai seama de toate acestea si sunteti confruntati cu un copil sau adolescent, care va pune "probleme"(face pipi in pat, invata prost si chiuleste, minte, sterpeleste din portofel, sau a devenit dependent de droguri…dar in acest ultim caz e lata…o sa va spun mai incolo de ce)?
Nu e (mai) niciodata prea tarziu, ca sa va faceti un proces de constiinta, sa va observati atent odrasla, pentru a incerca s-o intelegeti realmente(ceea ce nu inseamna ca ii veti permite orice, dar veti avea posibilitatea s-o tratati corect, pretinzandu-i sa-si faca datoria, dar si acordandu-i drepturile castigate in acest fel, punandu-i limitele conform virstei etc.), sa va intrebati ce calitate are relatia parentala, adica cadrul de viata al copilului s.a.m.d.!? Din pacate, unii parinti transfera pe copii propriile lor convingeri, preluate de la proprii lor parinti (suntem in plin arhaism!), fara a tine deloc seama de specificitatea copilului lor (declara tembel ca "stie ei mai bine", doar isi "cunoaste” ei odrasla…aiurea, nu exista cunoastere fara efort intens si de durata). Daca copilul a devenit dependent de droguri, atunci inseamna ca ati esuat ca educator, pentru ca aveti un descendent lipsit de strucura interioara, in primul rand lipsit de simtul datoriei si de responsabilitate, dar si incapabil de respect fata de ceilalti (pe voi oricum va dispretuieste…bagati de seama cum va trateaza, nu ce spune - asta oricum nu valoreaza nici cat o ceapa degerata - ci ce face!). Sa se repare acest prapad e, daca nu imposibil, oricum dificil (uitati-va la procentul de reusita al institutiilor de "specialitate"!). Dificultatea principala e data, ca si in cazul alcoolicilor, de lipsa de motivatie…de ce ar face-o…lor le e comod, nu se spetesc muncind, dragutii de parinti si societatea e permisiva…trai neneaca…!
N-ar fi corect sa termin in aceasta nota pesimista, dependentii constituind o minoritate…pentru ca de regula (e convingerea mea dobandita in mult peste 30 de ani de cariera), nu exista problema psihica fara rezolvare! Iar daca nu va descurcati singuri, ceea ce e foarte rar, nu-i asa, atunci puteti sa va sfatuiti cu mine, sau cu un alt/a specialist/a, care iubeste/intelege, la fel de bine ca mine copiii.
duminică, 1 august 2010
NEVROTICUL
Un "nevrotic" este, in acceptia mea (care e total diferita de definitia psihiatrica, care n-are valoare, pt. ca nu explica, nu clarifica nimic si nici nu ofera vreo "baza", pt. o interventie psihoterapeutica, deci pt. posibilitatea unei schimbari in sens pozitiv al sentimentului existential al persoanei), cineva care nu REUSESTE intr-un domeniu (de ex. profesional sau relational) sau mai multe din viata, in orice caz, nu asa cum si-o doreste si nici cum ar fi in stare tinand seama de "potentialul" lui!
" Nevroticul " e usor de recunoscut pt. ca el/ea isi/ne explica nereusita cu o voce plangareata si cu o privire de caine batut care cerseste mila, fie ca n-ar avea noroc, fie ca altii-altceva l-ar impiedica! In orice caz nu preia RESPONSABILITATEA pt. urmarile "actiunii" sale, cand ea are loc, pt. ca deseori " ghinionul" sau "neintelegerea" celorlalti constutuie pretext pt . a nu ACTIONA.
" Nevroticul " e usor de recunoscut pt. ca el/ea isi/ne explica nereusita cu o voce plangareata si cu o privire de caine batut care cerseste mila, fie ca n-ar avea noroc, fie ca altii-altceva l-ar impiedica! In orice caz nu preia RESPONSABILITATEA pt. urmarile "actiunii" sale, cand ea are loc, pt. ca deseori " ghinionul" sau "neintelegerea" celorlalti constutuie pretext pt . a nu ACTIONA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)