CINE SUNT, CE OFER, CE REFERINTE PSIHOTERAPEUTICE AM
Nascut, crescut, scolit in Bucuresti !
Am emigrat in 1970, nu numai fiindca aerul devenise dificil respirabil, ci si pentru ca, avand “origine nesanatoasa” (cei mai tineri nu cunosc aceasta categorisire proletara), n-am avut dreptul sa studiez. Iar dorinta mea era sa-mi construiesc viata anume pe aceasta baza!
Am studiat psihologia la Zürich cu specialitatea psihologia copilului si adolescentului si educatia, absolvind in 1976. Aceasta directie de studiu mi-a oferit o baza adecvata pentru activitatea mea ulterioara (una din sansele vietii mele), pentru ca, am aflat mai tarziu in (lunga) mea activitate profesionala, soarta noastra e decisa in “cei 7 ani d-acasa”. Omul vine pe lume cu un potential genetic, care, in functie de “educatie” (adica ceea ce copilul “traieste”) se realizeaza mai mult sau mai putin. Erik Erickson numeste asta “Identitate si ciclul vietii”, adica felul in care se formeaza IDENTITATEA cuiva (cine suntem) in functie de educatie, deci cum devenim, ceea ce vom fi o viata intreaga.
Daca educatia nu e adecvata, atunci nu “evoluam” conform potentialului nostru, nu ne simtim bine in propria piele si nu ne putem realiza (realizarea de sine= sensul vietii ) optim. TRAIM UN FALS DESTIN .
Psihoterapia este metoda care ne-ar putea permite sa REDEVENIM NOI INSINE.
Dupa absolvire am lucrat (timp de decenii) intr-un, ceea ce se numeste in Elvetia, “Serviciu de psihiatrie infantila si juvenila”, care n-are nimic de-a face cu ceea ce stiti voi despre psihiatrie. Se lucreaza intr-o echipa de medici, psihologi si asistenti sociali, iar baza o constitue psihoterapia, in cazul copiilor si adolescentilor “terapia de familie”, copilul fiind doar “purtatorul simptomului”( nu exista “boli” psihice, iar „tulburarea” nu poate fi tratata decat in familie, acolo unde isi are originea). Medicamentele nu sunt folosite decat marginal, pe perioade scurte si foarte parcimonios, in nici un caz ca “tratament”. Nu se poate trata o “problema” psihica, daca nu-i cunosti si tratezi CAUZA…ceea ce nici o “chimie” nu poate.
Structura din acest serviciu, modul de abordare si formarea psihoterapeutica, pe care am absolvit-o timp de vreo 20 de ani (din 1979 am inceput, paralel, sa lucrez ca psihoterapeut in propriul cabinet) mi-au oferit un cadru optim pt. a ma specializa si a evolua in activitatea mea psihoterapeutica. Absolut necesara e si lectura cartilor de specialitate…iar eu le-am citit pe toate !
Mi-am inceput formarea ca psihoterapeut, clasic, cu o psihanaliza la un vestit psihiatru din Zürich…pe care am intrerupt-o, cand i-am constatat ineficacitatea, metoda neavand instrumente terapeutice.
Mi-a fost atrasa atentia asupra eficacitatii psihoterapiilor moderne, care sunt SCURTE (o psihoterapie nu trebuie, de regula – exista EXCEPTII legate de complexitatea cazului, “rezistenta” pacientului sau de nevoia acestuia de a fi insotit mai indelung – sa dureze mai mult de un an (cam 40 de sedinte), pe “MASURA” (pt. fiecare pacient propria strategie dupa Milton Erickson) si “SISTEMICE” (in care clientul sa inteleaga sistemul personal, familial, profesional, social etc., fara de care nici o terapie nu-si poate atinge scopul!).
Intelegerea esentei psihoterapiei mi-a fost facilitata de participarea la grupul de autocunoastere (unde am inceput sa aflu, pe la 37 de ani, in sfirsit cine SUNT) condus de Dr.Leonhard Schlegel-Zürich, fostul meu (excelent) profesor, psihiatru, psihoterapeut si autorul celor 5 (vestite in spatiul german) compendii despre psihoterapie! Dr. Schlegel, om de mare cultura si inalta morala, m-a invatat ca nu-i pot “trata” pe ceilalti, cata vreme nu sunt impacat cu mine insumi (“bien dans sa peau” vorba „frantuzului”).
Urmatoarea experienta psihoterapeutica a fost cu terapia Gestalt (structurare) a lui Fritz Perls cu psihoterapeutul John Brinley, personaj haut en couleurs, de la care am invatat notiunea, mai importanta intru toate, a RESPONSABILITATII. Fiecare dintre noi e responsabil, cand a ajuns la maturitate (de aceea asa de putini ating aceasta treapta a evolutiei, pt. ca nu-si accepta responsabilitatile), pt. “fericirea” (multumire cu calitatea vietii personale) sa. Nu putem avea decat ceea ce meritam (dobandim prin efort indelungat).
Am intrat intr-o faza esentiala a formarii mele psihoterapeutice cand am aprofundat cunostiintele mele despre ANALIZA TRANZACTIONALA (incepusem sa ma confrunt cu aceasta deosebit de eficace metoda, in grupul de autocunoastere Dr. L. Schlegel, care a scris un compendiu esential despre ea.)
De ce m-am interesat de diferite metode psihoterapeutice? Pentru ca am bagat de seama ca nici o metoda nu detine singura mijloace suficiente pt. a putea trata corect “problematica” atat de complexa a omului si a relatiilor sale esentiale. Noi TRANZACTIONAM! Deci, chiar daca nu ne dam seama, in tot ceea ce facem sunt implicati (in spate) parinti si bunici, (alaturi) partenera/partenerul si (in fata) copiii. Daca nu tinem seama de toata aceasta “multime”, atunci nu intelegem mare lucru si n-avem cum sa gasim solutiile optime. Notiunea esentiala in AT este cea de SCRIPT sau Plan de Viata (inconstient). Ceea ce se numea, pe vremuri ,”destin”. El nu e insa scris in stele, ci ia nastere in timpul celor “7 ani de-acasa” si e felul in care copilul se adapteaza obligat circumstantelor sale de viata. Deci, persoana se comporta asa cum a invatat in copilarie (de aceea ne intrebam uneori, de ce multi adulti se comporta infantil). Scriptul ne limiteaza si ne impiedica sa ne realizam conform capacitatii noastre innascute…este sursa “problemelor” noastre. Analiza Tranzactionala “stie “cum sa ne” elibereze de script. Devenim, in felul acesta, STAPANI pe SOARTA noastra (sunt acei putini, pe care-i simtim LIBERI).
Alte elemente esentiale in psihoterapie sunt oferite de ”Hipnoterapie” (dupa Milton Erickson ) si de ”Teoria Sistemelor”! Erickson, considerat ca cel mai ” mare” terapeut, ne-a invatat sa folosim resursele noastre inconstiente, ceea ce ne multiplica posibilitatile si eficacitatea! In Hipnoterapie isi are originea o interesanta si eficace metoda, dezvoltata de elevii lui M. Erickson, R. Bandler si J.Grinder si anume ” Programarea neuro-lingvistica” (noi vorbim cum “functionam”…fiti atenti cum vorbeste cineva si veti putea stii ce structura interioara are!? Minunat, nu?).
Teoria sistemelor ne da posibitatea sa tinem seama de toate datele situatiei in interactiunea lor, deci sa sistematizam, sa strucuram, sa eficientizam. O directie, care-mi convine in terapia de cuplu si de familie, cum mai e numita, este cea Strategica (strategie insemnand, ce facem ca sa ne atingem scopul?) a lui Jay Haley, un alt elev (ca si mine intr-un fel) al lui M. Erickson.
Ma opresc aici… pt. ca nu pot sa va rezum toate cartile…daca vreti sa stiti mai mult, atunci cititi-le…o sa va faca bine !
In orice caz, ca sa stiti despre ce e vorba, aflati ca psihoterapia e o metoda stiintifica, ca un terapeut, demn de acest nume, stie exact ce face, pas cu pas (precum un campion de sah, care stie in avans ce miscari va face ), ca dispune de acea STRATEGIE RIGUROASA necesara atingerii telului si anume rezolvarea problemei prezentata de pacient.
SANATATE !
P.S. Din 1996 sunt activ in Romania
