Dragii mei, iubiţii mei,
Vă
voi da astăzi o veste teribilă şi e posibil ( ? ), ca drept
urmare, toate sau multe din certitudinile voastre pe care v-aţi
construit existenţa, care, din păcate, şi vă voi explica de ce,
valorează…iertaţi-mi insolenţa…cât o ceapă degerată, se vor nărui… şi
anume că DRAGOSTEA, noţiune demonetizată, pentru că atât de ( mult prea ) des şi, de regulă, fals folosită, este, în cele
mai multe cazuri, IMPOSIBILĂ ! În cam 95 % din cazuri ceea ce noi numim
dragoste nu are nimic în comun cu ea ! Des e vorba de " îndragosteală ",
care-i cu totul altceva, franţujii numesc asta " etat second ", cumva că ţi-ai pierdut minţile…cea mai potrivita definiţie o găsiţi, ca de obicei
, la nenea Iancu şi anume în declaraţia de " dragoste " a lui Rică
Venturiano catre Ziţa dintr-o Noapte Furtunoasă : " Angel radios! de
când te-am vazut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii
"…
Să
nu mă-nţelegeţi greşit …nu pretind că dragostea nu-i posibilă de fapt,
ci că nu-i posibilă ca urmare a faptului că n-am " învaţat " să iubim "
! Cum adică " veţi spune", să iubeşti se-nvaţă " ? Da dragii mei,
dragostea e primul lucru pe care-l învăţăm/ sau nu în viaţă, pentru că-l
traim/sau, mult mai des, nu în cei 7 ani de-acasă şi anume învăţăm să
iubim pentru că ne iubeşte mama noastră ( bine-nţeles că putem învăţa să
iubim şi la vârsta adulta şi anume în psihoterapie) - asa învăţai şi eu şi, sper, şi voi - asta fiind principala ei menire, adică a unei
intermediate şi nemiloase ( un fel de chirurgie sufletească )
confruntări cu sine însuşi ! Nu putem realmente iubi dacă n-am fost
iubiţi sau dacă n-am învăţat în terapie să ne iubim, pentru că nu-i putem
iubi realmente pe ceilalţi, dacă nu ne înţelegem şi acceptăm pe noi
înşine ! N-am descoperit eu asta, se ştie de când lumea…vă amintiţi, de
ex., ce cauta Negustorul din poezia lui Coşbuc " Cântec " ? El cauta "
copii pe care nu-i iubeşte mama lor " ! Şi aceşti bieţi copii reprezintă
( statistica psihologului de copii ), din păcate, marea majoritate din
care am facut parte cei mai mulţi dintre noi. Pentru că ce înseamnă să-ti
iubeşti progenitura ? Să faci PERMANENT ( ! ) efortul de a-ţi ÎNŢELEGE
copilul în unicitatea lui ( fiecare dintre noi e UNIC ! ), ceea ce e
teribil de greu, mai ales ca să creşti un copil, până ajunge să stea pe
propriile picioare, e al naibii de lung !
Mai
toţi părinţii sunt ferm convinşi că-şi iubesc copiii…atunci de ce oare
reuşeşte doar o minoritate dintre ei să-şi educe ( EDUCAŢIA = pregătirea
copilului pentru viaţă ) corect descendenţa ? Tocmai pentru că, la rândul
lor, n-au fost iubiţi, adică, cum spusei, părinţii n-au facut consecvent
efortul de a-i înţelege, deci de a-i accepta aşa cum sunt şi nu cum şi-ar dori aceştia să fie ! Marea majoritate a părinţilor cred că-şi
înteleg copiii, când, de fapt, inconştient aşteaptă ca aceştia să-i
înteleagă pe ei, ceea ce, din cauza vârstei fragede a acestora , nu-i
posibil ! Ca să ÎNTELEGI e necesar să poţi gândi logic, iar capacitatea
de a gândi logic e posibilă ( nu e obligatoriu ! mulţi nu ajung
niciodată la stadiul gândirii logice ! ) doar de la pubertate. Daca
vă-ndoiţi de justeţea afirmaţiilor mele, atunci mergeţi pe terenul de
joacă şi ascultaţi ce li se spune copiilor, unde, de obicei, e vorba de
aşteptările părinţilor şi nu de dorinţele copiilor. Ce li se spune cel
mai des copiilor ( şi nu numai…" Zoe, Zoe fii cuminte " ! ) ? Să fie,
horribile dictu, cuminţi, adică să fie precum îşi doresc părinţii, ceea
ce nu-i posibil ! Cum să putem fi cum îşi doreşte cineva ? E posibil la
marionete, unde se trage de sfoară, dar în niciun caz la oameni, care
au/ar trebui să aibă personalitate, temperament, preferinţe etc.,etc. Şi aici revin la ce spusei mai înainte, că dragostea înseamnă efortul de
a-l ÎNŢELEGE pe celălalt, ceea ce nu-nseamnă să fii de acord, dar dacă
înţelegem, atunci ne putem veni în întâmpinare, apropia punctele de
vedere, face compromisuri ( ceea ce pe alte meridiane e socotit pozitiv,
dar nu la noi, unde toţi asteptăm ca celălalt să fie întotdeauna
de-acord cu noi ( " dacă mă iubeşti nenicule " ! ), găsi acel modus
vivendi, care să fie, în egala măsură, acceptabil pentru amândoi, pentru că,
precum spunea cineva, " adevărul e la mijloc ", nimeni nefiind
deţinătorul adevărului absolut !
Am zis,
Siegfried
Schnapp, care în lunga lui viaţă a acumulat experienţă şi poate şi un
dram de înţelepciune şi care nu mai are nevoie ca cineva sa fie de-acord
cu el ! Fiecare pasăre pe limba ei moare !
