DEFINITIA RELATIEI IN PSIHOTERAPIE
Notiunea îsi are originea in teoria sistemelor,numita si terapie de familie, si circumscrie caracteristicile fiecarei "relatii", de la cele complexe (casnicie, parinti-copii, sef-subaltern de ex.) la cele simple (vanzator-cumparator).
Este vorba de felul in care partenerii relationeaza unul cu celalalt, ce drepturi si datorii le incumba fiecaruia, in ce fel de ierarhie se afla (exista si relatii de egalitate)…cel mai des "regula" relatiei e implicita, conditiile in care relatia se practica nu sunt "transparente" desi, mai mult sau mai putin constient, sunt absolut clare participantilor, care le respecta riguros. Factorii care influenteaza natura relatiilor sunt multipli si imprevizibili. De ex. chiar intr-o relatie asa de simpla precum cea vanzator-cumparator (cumparatorul alege si plateste marfa si vanzatorul i-o vinde) pot interveni "complicatii". Pe vremea comunismului, sa-i zicem oltenesc, care a bantuit îndelung pe la noi, o prietena a mea din copilarie cumpara paine intr-un magazin din apropierea domiciliului. Pt. ca vanzatoarea "sa-i puna deoparte" paine proaspata, care nu ajungea pt. toata lumea, prietena mea, intelectuala fina si plina de spirit, trebuia sa-i faca individei "conversatie". Vedeti, deci ce complexa devenise aceasta relatie simpla, în acele conditii!?
Sa ne ocupam acum de relatiile, care fac obiectul psihoterapiei.
In relatiile de partenariat de mai lunga (casnicie) sau mai scurta (o noapte de amor nebun) durata, felul si calitatea relatiei sunt determinate, de regula(despre exceptii mai încolo), de educatia partenerilor. Des în relatie repetam ceea ce am învatat de mici, adica felul in care parintii s-au comportat unul cu celalalt (fiica alcoolicului se casatoreste cu un alcoolic)…sau facem contrariul, ceea ce nu schimba calitatea relatiei, pt. ca avem aceiasi referinta. Ìmi pare rau sa-i deceptionez pe unii (idealisti, visatori, ideologi etc.), dar educatia e deseori un carcan, care lasa putin loc liberului-arbitru! In acest fel se constituie si relatiile de (mai) lunga (?) durata (desi rata divorturilor…) Ne cautam inconstient "jumatatea", cu care putem practica cele învatate în lunga ucenicie, pe care o reprezinta copilaria. De ce dintre toate "ofertele" o alegem pe una anume? Dragostea, sa ma ierte numerosii amatori de telenovele prezenti printre noi, reprezinta, des, doar identificarea partenerului potrivit "programului" (numit script in analiza tranzactionala) cuiva…sau exprimat just pe româneste "cine se aseamana se aduna". Bine înteles ca exista iubire autentica si e o încîntare s-o privesti, basca sa ai parte de ea, dar ea nu e posibila decat in cazul, din pacate statistic minoritar, in care educatia a permis exprimarea sentimentelor adecvate situatiilor care le-au generat (contrariul absolut al lui "pfui sa-ti fie rusine!") Deci aceasta e exceptia : relatii bazate pe respect reciproc, in care partenerii sunt egali(raportul existential esential în relatie, cel dintre drepturi si datorii, e in echilibru).
Ìn relatia parinti- copii "regula jocului" e impusa de parinti, detinatorii puterii, conform regulilor ("sistemului de valori") personal, deobicei învatat în casa parinteasca, fara a se tine seama de caracteristicile proprii copilului respectiv (asa se ajunge, de ex., ca un copil cu abilitati manuale sa fie trimis la "studii", care nu i se potrivesc si sa aiba, in consecinta, o ocupatie, unde e mediocru si unde se simte nefericit). Copilul fiind dependent, nu are decît mijloace derizorii de aparare, producînd "simptome", pt. care e trimis la psihiatru, care îl linisteste chimic!
Copiii educati just (educatia=pregatirea copilului pt. viata) sunt cei la care parintii fac "efortul" de a-i întelege, deci de a imagina metode educative "pe masura"(contrariul lui "stie ei mai bine de ce are nevoie propria progenitura", cu varianta scabroasa "eu te-am facut , eu te omor!").
Solutia poata fi "învatata" in psihoterapie, care se potriveste din pacate doar unei minoritati (am scris in "cine are nevoie de psihoterapie" cui si in ce conditii), dar acesta e un drum spinos. E absolut NECESAR sa discerni in hatisul educatiei, ce i s-ar potrivi cuiva, o a treia cale (pe langa a face acelasi lucru sau contrariul ) si anume sa-ti descoperi particularitatea, ceea ce esti numai tu…sa devii tu însuti (scriptul e intotdeauna, precum la Oedip, un fals destin).
