MORALA FOILETON - ACT 2 -

De fapt e vorba de ( I - ) MORALITATE ANONIMAT ATAC LA PERSOANA

Dar sa va explic despre ce e vorba : am publicat recent pe blog un text despre MORALA, care a suscitat instantaneu, spre surprinderea mea, niste reactii de o violenta extrema !
Încerc sa înteleg ce anume, în textul meu, i-a derajat pe agresori, pt. ca nici unul n-o spune EXPLICIT, dar nu ma voi ocupa de asta, desi mie mi-e absolut clar ( bateti-va singuri capul dragilor ! ), ci de maniera reactiilor, care toate sunt lovituri sub centura, lase si plina de ura !

Adevarul e, ca sunt recunoscator agresorilor, care ma ajuta sa exemplific, ceea ce înteleg eu prin morala ( asa cum am descris-o în textul anterior ) prin comportamentul lor total IMORAL ! În textul anterior am scris, ca " imoral înseamna doar intentia de a face rau( intention de nuire ) " ! Si asta e singura motivatie a celor, care , cica, au " comentat " ( vedeti în DEX ce înseamna comentariu ) textul meu, cand ei n-au facut altceva decît sa ma atace personal, nefiind capabili sa explice/argumenteze, ce anume cred ei ca nu e corect în acel text. Patapievici explica undeva, si are perfecta dreptate, ca nu avem dreptul sa atacam autorul, dar ca putem critica continutul argumentatiei sale !

Pe mine, ca psihoterapeut, ma intereseaza calitatea si eficienta ( cât de bine ne facem întelesi ) comunicarii. Avem dreptul sa ne exprimam opinia ( persoana întîi singular ), dar nu sa-i spunem interlocutorului ce si cum ( pers. II-a ) si, în nici un caz ( ce oroare ! ) sa-l atacam personal ( ceea ce se face des la pers. III-a ). Dar calitatea comunicarii "preopinentilor "( aiurea…ei fiind incapabili sa exprime o opinie ) mei e sub orice critica ( nu i-a învatat mama lor, saracii, s-o faca corect ( educatia comunicarii fiind o functie materna, de aceea felul în care vorbim e o reactie la felul în care a vorbit ea cu noi în copilarie ! ) !

Sa va exemplific, pt. ca e extrem de interesant ( vedeti ca vorbesc ca despre insecte ) felul în care indivizii respectivi se " esprima "! Unul ma numeste " terapizt " …vedeti intentia nu dragilor…face cu ochiul, smecherul de el, spre cuvântul preferat si ( prea ) des întrebuintat de mitocanul român, de când lumea ( un meserias german, adus în tara de Carol i, îi spune acestuia ca el pleaca si, la întrebarea monarhului de ce, îi raspunde : " prea mult p...masii" ) ! Mai mult nu îl duce capul, decît sa faca un amalgam între meseria mea, pe care o practic cu onestitate de 40 de ani ( informatii pe blog ) si cuvântul respectiv…Subtil si fain, nu ?
Mi se mai atrage atentia mojiceste, ca am scris gresit Freund în loc de Freud, care, acesta, cred ca s-ar fi amuzat copios de acest "act ratat " ( Fehlleistung e o notiune freudiana explicata în " Zur Psychopathologie des Alltagsleben " 1901 ) al meu, pt.ca Freund înseamna prieten, iar eu, care nu sunt DELOC freudian, îl apreciez totusi pt. meritele lui de deschizator de drumuri…dar detest practica pernicioasa a metodei psihanalitice ( ceea ce se practica la noi sub aceasta eticheta reprezentînd oroarea absoluta ) !

Alti semidocti vor sa para " telectuali " ( or mai fi intelectuali în România, sau a murit cu Adrian Marino ultimul…si în ce concert de injurii proferat de lichele…) si arunca cu vorbe fara sens precum " dezorganizare conceptuala " ( suna cumva, dar ce-o fi aia…voi stiti dragilor ? ) ! În sfîrsit altul desfiinteaza complet psihoterapia…sigur ca-i mai usor, decât sa vezi bârna din ochii proprii…dar pt. asta e nevoie de constiinta, rara avis pe la noi…iar psihoterapia, care poate trata ( aproape ) toate " problemele " psihice, e dezarmata în fata mârsaviei !

Dar cel mai important la sfârsit ! Acesti indivizi, care nu stiu, ca n-ai dreptul " moral " sa exprimi o opinie, fara sa argumentezi/explici etc.…o fac ANONIM ! Veche metehna pe la noi : " trebuie sa ai curaj ca mine, o dam anonima " ( Farfuridi catre Brânzovenescu ) !

Anonimul n-are identitate, e deci un nimeni, e lipsit de curaj, onoare, demnitate, cinste si tot ceea ce face din cineva un OM !

Siegfried Schnapp, psihoterapeut cu peste 40 de ani de cariera, moralist în felul lui si care îsi asuma totala responsabilitate pt. opininiile exprimate

MORAL, MORALA, MORALIST...

O pacienta deosebit de capabila, dar care si-a ratat, deocamdata sper, complet viata ( profesional, relational, social, personal ) din cauza educatiei ( educatie = pregatirea copilului pt. viata ), inclusiv a unei " false morale ", m-a rugat sa scriu despre MORALA, pentru ca, crede ea, notiunea ar fi prost înteleasa, ceea ce am constatat-o si eu în lunga mea confruntare cu oamenii si relatiile dintre ei.
De morala s-a ocupat, de-a lungul timpului, filozofia si, mai nou, psihologia/psihoterapia ( inclusiv subsemnatul ), dar din pacate, ceea ce se întelege mai ales din morala la noi e legat de biserica ! Întelegeti-ma bine…e vorba de practica bisericeasca si nu de religie…Nici n-ar putea fi altfel, pt. ca morala e o treaba personala, fiind dictata si administrata de CONSTIINTA ( sau supra-eu la Freud ), instanta care, din pacate, lipseste multora, iar religia are un caracter public/de societate, avand misiunea de a-i apropia/lega ( asa as traduce religere ) pe oameni între ei ( vezi în aceasta privinta Louis Dicaire )
Biserica si-a însusit pe nedrept morala în intentia de a domina, ceea ce o intereseaza fiind puterea, pentru ca, daca ea defineste ce-i moral si ce-i imoral, atunci ea regleaza viata individului, relatiile dintre ei si întreaga viata sociala ! N-ati bagat de seama de seama ca biserica pretinde sa aiba o functie determinanta în cele 3 momente esentiale din viata si anume nasterea, casatoria si moartea, ceea ce-i confera o enorma putere asupra vietii oamenilor ( si în subsidiar si alte beneficii )?! Asa a fost nascocita oribila notiune de pacat…ce-i aia pacat ( e un pacat/suntem pacatosi, sa avem o relatie extraconjugala, cand relatia matrimoniala nu e altceva decît un chin nesfarsit ? Nu sunt, ca si papa, pentru divort, dar nici nu-mi permit sa interzic în cazul, mentionat mai înainte, deci atunci cand nu se poate altfel sau, cum spune neamtul, mai bine sfarsit chinuit decît chin fara sfarsit ! Spatiul vital al copilului e determinat de calitatea relatiei dintre parinti…nu exista nimic mai rau decat a-l obliga pe copil sa creasca într-o relatie patologica…cum va evolua acest copil ( educatie însemnand ceea ce copilul traieste ) si ce fel de relatii va avea el ca adult ? În acest caz eu sunt, spre deosebire de papa, pentru divort, mai ales ca divortul îi priveste pe soti, nu pe parinti !
Exemplele moral/ imoral pot fi multiplicate la nesfîrsit, ceea ce n-ar adauga mare lucru la clarificarea notiunii.
Esential mi se pare, ca nici o institutie ( ganditi-va la scabroasa notiune de " morala proletara "…) n-are dreptul MORAL sa decida, ceea ce e moral ! Acest drept îl are doar individul, deci fiecare dintre noi…dificultatea venind doar din faptul, ca, instanta necesara pentru a decide ce e moral fiind constiinta, adica, de ex., capacitatea de a deosebi binele de rau, sau sa stii " ce se cade " ( adica bunul simt-forma superioara de inteligenta ), iar constiinta, dragii mosulului, se educa, sau nu se educa si, daca va uitati în jurul vostru, cati oameni traind constient vedeti la orizont ?
Definitia, cu care ma descurc eu binisor în viata, pentru ca, permiteti pacatosului, care sunt, sa va spuna ca sunt în pace cu constiinta mea e, ca singurul lucru imoral e sa faci cuiva rau cu intentie ! Dar pentru a constata asta e absolut necesar sa ne facem examenul constiintei !

Siegfried Schnapp, Psihoterapeut si, daca e necesar, MORALIST