Aveam în 1996 deja 58 de ani, eram un psihoterapeut " modern " ( pentru că referinţele mele erau constituite de metode psihoterapeutice apărute dupa război, precum teoria sistemelor, hipnoterapia lui Milton Erikson, NLP, analiza tranzacţională etc.), cu multă experienţă şi un bilanţ estimabil…când am avut ideea năstruşnică ( ? ) / naivă ( ? ) să mă întorc pe meleagurile natale pentru a trata oameni (ţara era pe butuci după perioada comunistă şi în plin post-comunism ) şi mai ales să pregatesc specialişti în psihoterapie...
De la început vreau sa vă informez că, din punctul meu de vedere, am eşuat şi asta cu toate că, nu mi-am precupeţit eforturile, din multiple motive…Era atmosfera iliesciana a vremii, gen nu ne vindem ţara/să nu ne-nveţe ei pe noi , etc. Am încercat să colaborez cu toate forurile " competente " ( care s-au dovedit total incompetente…de ex. nivelul discuţiei dintre " corifeii " Federaţiei Române de Psihoterapie " ( un fel de mamă a aşa-zişilor psihoterapeuţi naţionali ) e cam cel al precupeţelor de la Obor ), dar m-am lovit de un zid de incomprehensiune, fiind perceput de ei ca un concurent ( eu ştiind carte şi ei nu ), când de fapt eu ofeream ceva, nepretinzând nimic pentru mine, nici bani ( lucram atunci aproape pe degeaba de ex. ), nici glorie ( câştigasem deja toate galoanele posibile ! )
Am să vă exemplific ! Vasile Dem. Zamfirescu, psihanalist de doi bani ( psihanaliza e acea metoda arhaică - pe la 1895, în altă epocă, cu psihopatologia de atunci, îsi găsea justificare - exclusiv " analitica " ( pentru că nu dispune de mijloace terapeutice ) , care nu a vindecat niciodată pe nimeni ), discipol al filozofaşului legionar Noica, mi-a spus de la obraz ( cu prilejul unei vizite la mine, unde l-am omenit ), că va face tot posibilul, ca să mă împiedice să fac cunoscute în ţară acele metode psihoterapeutice, care constituiau referinţele mele ! FRP, la rândul ei, n-a făcut altceva decât să-mi pune beţe-n roate !
Dar altceva a determinat imposibilitatea de a face/construi/realiza ceva şi anume iresponsabilitatea generală ! România e " ţărişoara ", în care nimeni ( când există o excepţie precum Adrian Marino, atunci OMUL acela riscă să fie linşat de " huligani " ) nu e responsabil pentru nimic, populaţia naţională fiind constituită exclusiv din victime sau neînţelesi, adică cei mânaţi de cele mai bune intenţii, dar… ! La noi nimic nu funcţionează corect, dar nimeni nu preia responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă ! Dacă asculţi discursurile ( agramate ) din parlament, sau bîiguiala de pe televiziunile mogulilor, unde fiecare " explică ", că vina e a adversarilor ( chiar reprezentanţii partidului foştilor comunişti, care au adus ţara în mizeria actuală, de ex. prin vocea maimuţoiului, care acum prezidă adunătura şi care nu e altceva decât purtătorul de cuvânt al celor 2 naşi ! ) ! dar iresponsabilitatea se manifestă la absolut toate nivelele…meseriaşul care întârzie şi-şi face treaba de mântuiala, funcţionarul plictisit, vânzatoarea, care se uită cu c…la tine, chelnărul care-ţi aduce o mâncare incomestibilă…se pot da exemple nenumărate…magistraţi, poliţişti, sindicalişti…bine înteles, ca nu vă voi cere să vă uitaţi în propria ogradă sau doamne fereşte în oglindă…
În domeniul meu psihoterapia constat că " partenerii " nu preiau partea lor de responsabilitate pentru lipsa de calitate a relaţiei ( întotdeauna celălalt e de vină…dar am să vă dau, din perspectiva specialistului o veste proastă, că, pentru reuşita sau eşecul relaţiei ambii parteneri sunt în egală măsură responsabili, că dacă acceptăm ceva ( mă bate, ma înşală, mă ignoră etc. ) atunci devenim responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă ! ), că părinţii nu preiau responsabilitatea pentru tulburările de comportament ale odraslelor lor, că " şefii " nu se simt vinovaţi pentru lipsa de productivitate a subalternilor ş.a.m.d. la nesfârşit…
În ceea ce mă priveşte bilanţul activităţii mele nu e total negativ cum s-ar părea…există în ţară câteva sute de oameni trataţi de mine, care au devenit responsabili, deci elita, pentru că nu poţi reuşi realmente în viaţă, dacă nu preiei întreaga responsabilitate pentru activitatea ta, comportamentul tău, urmările faptelor tale, iar soluţiile nu pot fi decât individuale ( soluţiile colective au dus întotdeauna la catastrofă ! ), cu cât numărul oamenilor de bine e mai mare, cu atât îi merge societăţii, în ansamblu, mai bine . Din păcate la noi, dupa dezastrul de la 1938 încoace, îi lipseste elitei acea masă critică necesară pentru a putea trage societatea înainte ! Eu unul mi-am adus, si continui s-o fac, modestul meu aport…restul vă incumbă vouă dragilor ! Poti realiza ceva şi SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR…e adevarat că e greu, dar cei, care se tem de greutăţi, aceia îsi merită soarta mizerabilă !
